oblocutor

[Ob*locĀ·u*tor]

A disputer; a gainsayer.

...

A disputer; a gainsayer.


n.
A disputer; a gainsayer.


Oblocutor

Ob*loc"u*tor , n. [L. oblocutor, obloquutor, fr. obloqui, oblocutus, to speak against; ob (see Ob-) + loqui to speak. See Loquacious.] A disputer; a gainsayer. [Obs.] Bale.

A disputer; a gainsayer.

...

Usage Examples
Misspelled Form

oblocutor, ioblocutor, 9oblocutor, 0oblocutor, poblocutor, loblocutor, iblocutor, 9blocutor, 0blocutor, pblocutor, lblocutor, oiblocutor, o9blocutor, o0blocutor, opblocutor, olblocutor, ovblocutor, ogblocutor, ohblocutor, onblocutor, o blocutor, ovlocutor, oglocutor, ohlocutor, onlocutor, o locutor, obvlocutor, obglocutor, obhlocutor, obnlocutor, ob locutor, obklocutor, obolocutor, obplocutor, ob:locutor, obkocutor, oboocutor, obpocutor, ob:ocutor, oblkocutor, obloocutor, oblpocutor, obl:ocutor, obliocutor, obl9ocutor, obl0ocutor, oblpocutor, obllocutor, oblicutor, obl9cutor, obl0cutor, oblpcutor, obllcutor, obloicutor, oblo9cutor, oblo0cutor, oblopcutor, oblolcutor, obloxcutor, oblodcutor, oblofcutor, oblovcutor, oblo cutor, obloxutor, oblodutor, oblofutor, oblovutor, oblo utor, oblocxutor, oblocdutor, oblocfutor, oblocvutor, obloc utor, oblocyutor, obloc7utor, obloc8utor, oblociutor, oblocjutor, oblocytor, obloc7tor, obloc8tor, oblocitor, oblocjtor, oblocuytor, oblocu7tor, oblocu8tor, oblocuitor, oblocujtor, oblocurtor, oblocu5tor, oblocu6tor, oblocuytor, oblocugtor, oblocuror, oblocu5or, oblocu6or, oblocuyor, oblocugor, oblocutror, oblocut5or, oblocut6or, oblocutyor, oblocutgor, oblocutior, oblocut9or, oblocut0or, oblocutpor, oblocutlor, oblocutir, oblocut9r, oblocut0r, oblocutpr, oblocutlr, oblocutoir, oblocuto9r, oblocuto0r, oblocutopr, oblocutolr, oblocutoer, oblocuto4r, oblocuto5r, oblocutotr, oblocutofr, oblocutoe, oblocuto4, oblocuto5, oblocutot, oblocutof, oblocutore, oblocutor4, oblocutor5, oblocutort, oblocutorf.

Comments


Browse Dictionary