Oblocutor

[Ob*locĀ·u*tor]

A disputer; a gainsayer.

...

A disputer; a gainsayer.


n.
A disputer; a gainsayer.


Oblocutor

Ob*loc"u*tor , n. [L. oblocutor, obloquutor, fr. obloqui, oblocutus, to speak against; ob (see Ob-) + loqui to speak. See Loquacious.] A disputer; a gainsayer. [Obs.] Bale.

A disputer; a gainsayer.

...

Usage Examples
Misspelled Form

Oblocutor, Oblocutor, blocutor, Oblocutor, Ovblocutor, Ogblocutor, Ohblocutor, Onblocutor, O blocutor, Ovlocutor, Oglocutor, Ohlocutor, Onlocutor, O locutor, Obvlocutor, Obglocutor, Obhlocutor, Obnlocutor, Ob locutor, Obklocutor, Obolocutor, Obplocutor, Ob:locutor, Obkocutor, Oboocutor, Obpocutor, Ob:ocutor, Oblkocutor, Obloocutor, Oblpocutor, Obl:ocutor, Obliocutor, Obl9ocutor, Obl0ocutor, Oblpocutor, Obllocutor, Oblicutor, Obl9cutor, Obl0cutor, Oblpcutor, Obllcutor, Obloicutor, Oblo9cutor, Oblo0cutor, Oblopcutor, Oblolcutor, Obloxcutor, Oblodcutor, Oblofcutor, Oblovcutor, Oblo cutor, Obloxutor, Oblodutor, Oblofutor, Oblovutor, Oblo utor, Oblocxutor, Oblocdutor, Oblocfutor, Oblocvutor, Obloc utor, Oblocyutor, Obloc7utor, Obloc8utor, Oblociutor, Oblocjutor, Oblocytor, Obloc7tor, Obloc8tor, Oblocitor, Oblocjtor, Oblocuytor, Oblocu7tor, Oblocu8tor, Oblocuitor, Oblocujtor, Oblocurtor, Oblocu5tor, Oblocu6tor, Oblocuytor, Oblocugtor, Oblocuror, Oblocu5or, Oblocu6or, Oblocuyor, Oblocugor, Oblocutror, Oblocut5or, Oblocut6or, Oblocutyor, Oblocutgor, Oblocutior, Oblocut9or, Oblocut0or, Oblocutpor, Oblocutlor, Oblocutir, Oblocut9r, Oblocut0r, Oblocutpr, Oblocutlr, Oblocutoir, Oblocuto9r, Oblocuto0r, Oblocutopr, Oblocutolr, Oblocutoer, Oblocuto4r, Oblocuto5r, Oblocutotr, Oblocutofr, Oblocutoe, Oblocuto4, Oblocuto5, Oblocutot, Oblocutof, Oblocutore, Oblocutor4, Oblocutor5, Oblocutort, Oblocutorf.

Comments


Browse Dictionary